{"id":3273,"date":"2020-05-22T11:47:09","date_gmt":"2020-05-22T11:47:09","guid":{"rendered":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/?page_id=3273"},"modified":"2020-05-22T13:42:39","modified_gmt":"2020-05-22T13:42:39","slug":"eminescu-si-marea","status":"publish","type":"page","link":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/?page_id=3273","title":{"rendered":"Eseul EMINESCU \u0218I MAREA de Emil-Corneliu NINU"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Statuia lui M. Eminescu<\/p>\n

din Mangalia, aflat\u0103 pe falez\u0103, \u00een zona vilelor ministeriale<\/p>\n

\"\"<\/p>\n

Emil-Corneliu NINU, membru al USLR <\/i> <\/i>
\n\u0219i al CR al Revistei \u201ePoezia Acas\u0103\u201d<\/i><\/h2>\n

(<\/em>E<\/em>seu distins cu Premiul I, la concursul \u201eVasile Pogor\u201d, din Ia\u0219i, publicat \u00een revistele \u201eArma Pontic\u0103\u201d \u0219i \u201eDobrogea literar\u0103\u201d)<\/i><\/p>\n

Dintotdeauna, spectacolul pe care l-a oferit marea, celor care au venit \u00een contact cu ea, a invitat la contempla\u0163ie.<\/p>\n

Din mss. 2.261, ce ar fi putut viza publicistica<\/u>, reiese c\u0103 nici Eminescu nu a putut s\u0103 i se sutrag\u0103, justific\u00e2nd diferen\u0163ierile de cultur\u0103 \u00eentre popoare, ca promotor posibil al progresului:<\/em><\/p>\n

\u201eMarea  n-ar face valuri \u015fi n-ar avea absolut nici o mi\u015fcare, ci apa sa ar putrezi \u015fi s-ar br\u0103hni, dac\u0103 temperatura ei ar fi pretutindeni egal\u0103; omenirea ar putrezi \u00een corup\u0163ie, specul\u0103 \u015fi pornocra\u0163ie, dac\u0103  n-ar exista \u00eentre popoare, deosebiri de cultur\u0103 \u015fi, mai ales, de via\u0163\u0103.\u201d<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Proza eminescian\u0103, anticip\u00e2nd evolu\u0163ia celei rom\u00e2ne\u015fti, prezint\u0103 descrieri plastice ale m\u0103rii, at\u00e2t \u00een texte antume (Cezara<\/em>), c\u00e2t \u015fi \u00een cele postume (Toma Nour \u00een ghe\u0163urile siberiene<\/em>), \u00eens\u0103 este vorba despre m\u0103ri…str\u0103ine, fie ele meridionale, fie polare.<\/p>\n

         Marea Neagr\u0103, o va fi z\u0103rit Mihai Eminescu, pentru prima \u015fi ultima oar\u0103, \u00een iunie 1881, c\u00e2nd, sosit la Constan\u0163a, pentru zece zile, dup\u0103 ce rev\u0103zuse Giurgiul, avea s\u0103-i scrie celei predestinate – Veronica Micle (n\u0103scut\u0103 tot \u00een 1850 \u015fi decedat\u0103, prin sinucidere, \u00een acela\u015fi an, 1889, circa dou\u0103 luni mai t\u00e2rziu de dispari\u0163ia poetului, la m\u0103n\u0103stirea V\u0103ratic).<\/p>\n

Con\u0163inutul ilustratei sale are un accentuat caracter aforistic:<\/p>\n

\u201e<\/em>La anul, s\u0103 \u015ftii c\u0103 venim am\u00e2ndoi aci, b\u0103ile de mare \u00eent\u0103resc \u015fi gr\u0103besc b\u0103t\u0103ile inimii. <\/em>Cu toate c\u0103 omul pare a \u00eentineri de ele, privirea m\u0103rii lini\u015fte\u015fte, mai ales sufletele furtunoase\u201d. <\/em>(Augustin Z. N. Pop, \u201e<\/em>Pe urmele lui Eminescu\u201d,<\/em> 1978)<\/p><\/blockquote>\n

                  Marea, ca motiv al crea\u0163iei sale, este de factur\u0103 romantic\u0103, \u00een prima \u015fi a doua etap\u0103 a liricii sale, dar abia \u00een ultima perioad\u0103, de dup\u0103 1877, c\u00e2nd se fixeaz\u00e3 la Bucure\u015fti, la redac\u0163ia ziarului conservator Timpul<\/em>, elementele unei noi direc\u0163ii \u00een poezia european\u0103 p\u0103trund \u00een opera sa.<\/p>\n

Ar fi fost lucru tare de mirare dac\u0103 \u201e<\/em>poetul nepereche\u201d<\/em>(G. C\u0103linescu) nu ar fi luat atitudine sau dac\u0103 n-ar fi experimentat reac\u0163ia francez\u0103 la poezia descriptivist\u0103 parnasian\u00e3, cunoscut\u0103 sub numele de simbolism<\/strong>. Mai ales c\u0103 i-ar fi dat ghes s-o fac\u0103 \u015fi uria\u015fa sa sete de cultur\u0103 (a se vedea, \u00een acest sens, citatul maiorescian din articolul \u201e<\/em>Eminescu \u015fi poeziile lui\u201d<\/em>, publicat cu ocazia mor\u0163ii poetului na\u0163ional, \u00een 1889: \u201e<\/em>cultura sa st\u0103 la nivelul \u00eentregii culturi europene\u201d<\/em>), atribut firesc al genialit\u0103\u0163ii. Dar \u015fi munca de gazetar (1877-1883) la o publica\u021bie central\u0103, cum era  Timpul <\/em>\u015fi, desigur, disputa, celebr\u0103 la vremea aceea, dintre el \u015fi Alexandru Macedonski. Acesta din urm\u0103 deja teoretizase simbolismul, aflat \u00eenc\u0103 \u00een fa\u015f\u0103, c\u0103ci se sincronizase deplin cu literatura francez\u0103 \u015fi exersa chiar cu destul succes simbolismul instrumentalist. Nu se putea, a\u015fadar, ca Eminescu s\u0103 nu fi cochetat cu un ciudat experiment novator ce avea s\u0103 revolu\u0163ioneze lirica european\u0103.<\/p>\n

Dac\u0103 citadinismul <\/strong>eminescian este mai greu s\u0103 explice rafinamentul estetic, ca atitudine antirural\u0103, \u00eentruc\u00e2t s-ar dezice, astfel, de crezul artistic romantic al integr\u0103rii \u015fi comuniunii cu natura, specific celorlalte dou\u0103 etape, poezia m\u0103rii<\/strong> pare a-l fi atras pe poet, c\u0103ci \u00eei oferea, astfel, suficient reazem sufletesc pentru evaziunea exotic<\/u>\u0103. \u00cen afara arhicunoscutei capodopere Mai am un singur dor <\/em>(inclus\u0103 \u00een edi\u0163ia maiorescian\u0103 Poesii<\/em>, din decembrie 1883), alte numeroase poeme marine<\/strong>, de\u015fi postume,  demonstreaz\u0103 frecven\u0163a acestui motiv<\/strong>.<\/p>\n

Destinul nu prea l-a ajutat pe poet nici dup\u0103 moarte, c\u0103ci cine ar fi putut crede c\u0103 Titu Maiorescu, marele admirator \u015fi pov\u0103\u0163uitor al \u00eenceputurilor sale literare, a putut s\u0103-l condamne pe poet la uitare, l\u0103s\u00e2nd mult timp nepublicate circa dou\u0103 l\u0103zi cu manuscrise? Intrigat peste m\u0103sur\u0103, Constantin Noica, \u00een Introducere la miracolul eminescian<\/em>, preciza c\u0103, abia \u00een urma scandalului provocat de Academia Rom\u00e2n\u0103, a fost obligat, marele critic literar Maiorescu, s\u0103 le cedeze, \u00een 1902, mult prea t\u00e2rziu \u00eens\u0103 (13 ani de nefolosin\u0163\u0103!), pentru ca al\u0163i cercet\u0103tori ai vremii, un Mihail Dragomirescu, un Nicolae Iorga, un Sextil Pu\u015fcariu etc., s\u0103 fi putut demonstra, la timp, apetitul pentru \u00eennoire, al poetului obosit de semnele neiert\u0103toare ale bolii. Ca atare, suflete\u015fte, Mihai Eminescu avea predispozi\u0163ia necesar\u0103 cultiv\u0103rii unui refugiu apropiat de cel v\u0103dit romantic. Evazionismul s\u0103u dovedea o alt\u0103 \u0163inut\u0103 \u015fi o alt\u0103 valoare intrinsec\u0103.<\/p>\n

Dar iat\u0103 crea\u0163iile lirice av\u00e2nd \u00een prim-plan marea, unele puternic roman\u0163ate, altele, de dup\u0103 1880, tr\u0103d\u00e2nd particularit\u0103\u0163i simboliste<\/strong>: Lida<\/em> (1866), C\u00e2nd marea<\/em> (1869), C\u00e2nd prive\u015fti oglinda m<\/em>\u0103<\/em>rei<\/em> (1869), Cine-i <\/em>? (din drama Steaua m<\/em>\u0103<\/em>rii<\/em>, 1869), Unda spum<\/em>\u0103<\/em> (1869), Prin nop\u0163i t<\/em>\u0103<\/em>cute<\/em> (1869), Ad\u00e2nca mare<\/em> (sonet), Cum oceanu-nt<\/em>\u0103<\/em>r\u00e2tat<\/em> (1873), Murmur<\/em>\u0103<\/em> glasul m<\/em>\u0103<\/em>rii<\/em> (1873), \u00cen fereastra dinspre mare<\/em> (1876), Cobor\u00e2rea apelor<\/em> (1876), Ce suflet trist…<\/em> (1880), Dintre sute de catarge<\/em> (1880), Cu p\u00e2nzele-at\u00e2rnate<\/em> (1880), c\u0103rora, desigur, li se pot ad\u0103uga \u015fi versurile excep\u0163ionale din finalul poemului \u00cemp\u0103rat \u015fi proletar <\/em>sau cele de la \u00eenceputul Luceaf\u0103rului,<\/em> cu numerosele sale variate: Dac\u0103 iube\u015fti f\u0103r\u0103 s\u0103 speri<\/em> (1882), \u015ei oare tot n-a\u0163i \u00een\u0163eles<\/em> (1882), S\u0103 fie sara-n asfin\u0163it<\/em> (1882), Un farmec trist \u015fi ne-n\u0163eles<\/em> (1882) etc.<\/p>\n

Comprehensiuni cu inova\u0163iile formale simboliste de mai t\u00e2rziu, demonstra marele poet \u00een astfel de marine<\/strong>, chiar dac\u0103 unele dintre ele explic\u0103 trecerea la alb, prin intermediul metrului antic:         <\/p>\n

          \u201e<\/em>Mare, poart<\/em>\u0103<\/em> pe undele tale cor<\/em>\u0103<\/em>bii,<\/em>
\n         Unele grele ne-aduc<\/em>\u0103<\/em> aur din Orfir,<\/em>
\n         Altele -nfoiate de roze de-Egipet<\/em>
\n <\/em>        Vinuri \u015fi smirn<\/em>\u0103<\/em>…\u201d<\/em>  (<\/em>\u201e<\/em>Murmur<\/em>\u0103<\/em> glasul m<\/em>\u0103<\/em>rii\u201d)<\/em><\/p><\/blockquote>\n

 <\/em><\/p>\n

         Cu poezia \u201e<\/em>Dintre sute de catarge\u201d<\/em>, m\u0103rturiile v\u0103dind preocup\u0103ri simboliste cresc instantaneu, c\u0103ci numeroasele forme ale repeti\u0163iei concur\u0103, aici, la realizarea muzicalit\u0103\u0163ii versurilor, principiu de prim\u0103 importan\u0163\u0103 pentru simboli\u015fti. Astfel, versul-refren Valurile, v\u00e2nturile<\/em> are la baz\u0103 un subiect multiplu<\/u>, cu topic\u0103 inversat\u00e3, \u00eentr-un paralelism sintactic v\u0103dit, cu versuri-refren, \u00een primele dou\u0103 strofe interogative sau \u00een ultimele, enun\u0163iative, cu caracter gnomic:<\/p>\n

\u201e<\/em>Dintre sute de catarge<\/em><\/p>\n

Care las<\/em>\u0103 <\/em>malurile, <\/em><\/p>\n

C\u00e2te oare le vor sparge<\/em><\/p>\n

V\u00e2nturile, valurile?<\/em><\/p>\n

 <\/em><\/p>\n

Dintre p<\/em>\u0103<\/em>s\u00e3ri c<\/em>\u0103<\/em>l<\/em>\u0103<\/em>toare,<\/em><\/p>\n

Ce str<\/em>\u0103<\/em>bat p<\/em>\u0103<\/em>m\u00e2nturile,<\/em><\/p>\n

C\u00e2te-or s\u0103 le-nece oare<\/em><\/p>\n

Valurile, v\u00e2nturile?<\/em><\/p>\n

 <\/em><\/p>\n

De-i  goni fie norocul, <\/em><\/p>\n

Fie idealurile, <\/em><\/p>\n

Te urmeaz<\/em>\u0103<\/em> \u00een tot locul<\/em><\/p>\n

V\u00e2nturile, valurile.<\/em><\/p>\n

 <\/em><\/p>\n

Ne-n\u0163eles r<\/em>\u0103<\/em>m\u00e2ne g\u00e2ndul<\/em><\/p>\n

Ce-\u0163i str<\/em>\u0103<\/em>bate c\u00e2nturile,<\/em><\/p>\n

Zboar<\/em>\u0103<\/em> vecinic, \u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-l<\/em><\/p>\n

Valurile, v\u00e2nturile.\u201d<\/em><\/p><\/blockquote>\n

S\u0103 fie, oare, \u00een ultima strof\u0103, un alt principiu simbolist, viz\u00e2nd mesajul voluntar indefinit, echivoc, al liricii sau regretul romantic al incompatibilit\u0103\u0163ii schopenhaueriene a celor dou\u0103 lumi \u2013 cea a omului de r\u00e2nd \u015fi cea a omului de geniu?<\/p>\n

Din aceea\u015fi perioad\u0103, dup\u0103 cum se poate observa, dateaz\u0103 \u015fi cealalt\u0103 minuscul\u0103 bijuterie liric\u0103, \u201e<\/em>Ce suflet trist\u201d<\/em>, \u00een care pesimismul dep\u0103\u015fe\u015fte faza romantismului facil, pentru a-i poten\u0163a efectul ideatic. Poate fi \u015fi aceasta o transcendere de la cunoscutul le mal du si\u00e8cle<\/em>, devenit artificial \u015fi banal, la ceea ce tot francezii vor numi cu sintagma les po\u00e8tes maudits<\/em>.<\/p>\n

 <\/em><\/p>\n

         <\/em>\u201e<\/em>Ce suflet trist mi-au d<\/em>\u0103<\/em>ruit<\/em><\/p>\n

P<\/em>\u0103<\/em>rin\u0163ii din p<\/em>\u0103<\/em>rin\u0163i,<\/em><\/p>\n

De-au \u00eenc<\/em>\u0103<\/em>put numai \u00een el<\/em><\/p>\n

At\u00e2tea suferin\u0163i?<\/em><\/p>\n

 <\/em><\/p>\n

         Ce suflet trist \u015fi f<\/em>\u0103<\/em>r-de rost<\/em><\/p>\n

\u015ei din ce lut inert,<\/em><\/p>\n

C<\/em>\u0103<\/em> dup-at\u00e2tea am<\/em>\u0103<\/em>giri<\/em><\/p>\n

Mai sper<\/em>\u0103<\/em> \u00een de\u015fert?<\/em><\/p>\n

     Cum nu se simte blestemat<\/em><\/p>\n

De-a duce-n veci nevoi?<\/em><\/p>\n

O, valuri ale sfintei m<\/em>\u0103<\/em>ri,<\/em><\/p>\n

Lua\u0163i-m<\/em>\u0103<\/em> cu voi !\u201d<\/em><\/p><\/blockquote>\n

Dac\u0103 etapa romantismului eminescian fusese, astfel, dep\u0103\u015fit\u0103, \u00een postume se poate observa c\u0103 sugestia <\/em>e mult mai accentuat\u0103, dup\u00e3 1880, iar muzicalitatea eminescian\u0103 tinde, formal prozodic, spre acel ut musica poesis<\/em>, la care aspirau simboli\u015ftii.          <\/p>\n

Motivul m\u0103rii <\/strong>sugereaz\u0103 un firesc sentiment al nesf\u00e2r\u015fitului. Scriitorul german Thomas Mann (\u201e<\/em>Casa Boodenbrok\u201d<\/em>) f\u00e3cea chiar o paralel\u0103 \u00eentre munte \u015fi mare, acord\u00e2ndu-i suprema\u0163ia ultimei, prin infinitul contemplativ<\/u>, \u00een compara\u0163ie cu concrete\u0163ea tr<\/u>\u0103irii imediate<\/u>, la care invit\u0103 muntele.<\/p>\n

Dep\u0103rtarea <\/strong>este, \u00een poezia lui Eminescu, \u201e<\/em>mai pu\u0163in o sugestie specific simbolist<\/em>\u0103<\/em>, c\u00e2t, mai degrab<\/em>\u0103<\/em>, o trans<\/em>\u0103<\/em> romantic\u0103 … Dorul de necunoscut sau ancorarea \u00een necunoscut e o c<\/em>\u0103<\/em>l<\/em>\u0103<\/em>torie fantastic<\/em>\u0103<\/em>, \u015fi nu o evaziune geografic<\/em>\u0103<\/em>, la Eminescu.\u201d<\/em>(Emil Manu, \u201e<\/em>Roza v\u00e2nturilor. Itinerare culturale\u201d<\/em>, 1980, p.192)<\/p>\n

Anticip\u00e2nd, a\u015fadar, \u00eennoirile revolu\u0163ionare ale simbolismului european, Eminescu le imprim\u0103 ceva din structura sa pur romantic\u0103, demonstr\u00e2nd, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, apeten\u0163a pentru inova\u0163ie, nu numai de fond, ci \u015fi pur formal\u0103.<\/p>\n

 <\/h6>\n

Editor-coordonator \u0219i designer – Diana Ciugureanu<\/h4>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Statuia lui M. Eminescu din Mangalia, aflat\u0103 pe falez\u0103, \u00een zona vilelor ministeriale Emil-Corneliu NINU, membru al USLR   \u0219i al CR al Revistei \u201ePoezia Acas\u0103\u201d (Eseu distins cu Premiul I, la concursul \u201eVasile Pogor\u201d, din Ia\u0219i, publicat \u00een revistele \u201eArma Pontic\u0103\u201d \u0219i \u201eDobrogea literar\u0103\u201d) Dintotdeauna, spectacolul pe care l-a oferit marea, celor care au venit …<\/p>\n

Eseul EMINESCU \u0218I MAREA de Emil-Corneliu NINU<\/span> Read More »<\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"parent":1259,"menu_order":2,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","template":"","meta":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/3273"}],"collection":[{"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3273"}],"version-history":[{"count":11,"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/3273\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3303,"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/3273\/revisions\/3303"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/1259"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/poeziaacasa.uslr.md\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3273"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}