Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada – d. 18 august 1936, a fost un poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg, este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939).
Balada durerii negre
traducere de Teodor Balş
Ciocurile de cocoşi
scurmă cătând aurora
când din muntele-nnoptat
coboară Soledad Montoya.
Galbenă aramă, carnea-i
miroase a cal şi umbre.
Nicovale fumegânde
sânii, -i gem cântări rotunde.
Soledad, pe cine cauţi
singură, spre zori, anume?
Caut eu pe cine caut,
dar ce-ţi pasă tie, spune ?
Merg să-mi caut bucuria
şi pe mine să mă caut.
Soledad a remuşcării
mele, cal ce umblă razna, care
în sfârşit când dă de mare
valurile îl înghit.
Nu-mi mai aminti de mare ;
ea durerea neagră-mi creşte
în câmpiile măslinei
pe sub foşnet de frunzare.
Soledad, ce jale-ascunzi ?
Ce dureri atât de-adânci ?
Acre de-aşteptări şi gură
lacrimi de lămâie plângi.
Grea durere mă răpune !
Din bucătărie-n casă
fug, şi cozile mi-atârnă
pe pământ, ca la nebune.
mi-s veşmintele şi trupul,
ce durere ! de cărbune.
Ay, cămăşile-mi de fir !
Ay, de mac coapsele mele !
Spală-ţi trupul tău cu apa
ciocârliilor şi lasă,
Soledad Montoya-n pace
inima ce te apasă.
*
Mişcător de cer şi frunze
râul jos în vale sună.
Cu flori de dovleac, lumina
proaspătă se încunună :
o, durere ţigănească,
veşnic singură, curată.
Jale cu ascunsă matcă
şi-auroră depărtată.